marți, 16 noiembrie 2010

CU CE VOM MERGE SUS? CE LASAM IN URMA?


Poate mâine vom pleca
Spre-acele zări senine,
Şi ce-am putut aici lucra
Ce dragoste,cât bine.
În urma vieţii lui Isus
Stă turmă lângă turmă;
Dar noi cu ce vom merge sus
Şi ce lăsăm în urmă?


Isus ne-a dat în Ghetsimani
O Golgota,un nume.
Ce timp de două mii de ani
A-mbogăţit o lume.
Cuvântul care ni l-a spus
Mereu în inimi scurmă;
Dar noi cu ce vom merge sus
Şi ce lăsăm în urmă?


Cu fiecare strop de plâns,
Cu fiecare rană
Isus veşmânt de har ne-a strâns
Şi aur de coroană.
O primăvară ne-a adus
Ce-n veci nu se mai curmă;
Dar noi cu ce vom merge sus
Şi ce lăsăm în urmă?

vineri, 5 noiembrie 2010

SCRISOARE DIN CER


"Copilul Meu,da-Mi mana! Te voi insoti pe acest pamant strain.
Te simti singur,ai nevoie de mangaiere,de incurajare?
Eu sunt alaturi de tine!De ce te ingrijorezi? Eu sunt alaturi de tine. De ce te ingrijorezi? Oare Eu nu stiu de ce ai nevoie? Stiu,esti realist si crezi ca este irealizabil un anume tel in viata,pentru ca nu ai resursele necesare sa ajungi la el.Spune-Mi,Ma crezi in stare,Eu,Dumnezeul tau, sa-l realizez pentru tine? Daca nu crezi ca te pot ajuta aici,cum poti crede in inviere,rapire,transformare? Daca aici nu experimentezi puterea Mea,pana unde poti urca la cer?
Asculta-ma! Toate dorintele tale le cunosc,ca intarzii in a te ajuta,singurul lucru gresit e ca nu te increzi deplin in Mine. Stii de ce te las in nevoi? Tocmai pentru a te determina sa-Mi ceri ajutorul si a depinde toto timpul de Mine. Ai multumit vreodata pentru un lucru inainte sa-l ai? Fa-o,si vei vedea cum lucrez!"

Din inima,
Domnul tau

marți, 27 iulie 2010

Generatia mea, generatia pierduta:(


Privesc in jur si nu realizez unde s-a gresit incat omenirea a ajuns in acest stadiu…intr-un stadiu terminal.

Privesc la generatia mea si ma apuca groaza, lucruri care pentru multi dintre tineri au devenit normale sunt atat de nepotrivite cu statutul lor de copii crescuti intr-o biserica. Robiti de pacat isi gasesc placerea in locurile cele mai mizere si lumesti. Vocabularul lor a pierdut de mult limita bunului simt intre ei exista cuvinte porcoase si vorbe nechibzuite.

“Pace si dragoste frateasca” cine a mai auzit de ea printre ei? Exista doar duh de cearta, rautate si jigniri. Generatia mea nu se mai intalneste pentru o seara de rugaciune, se intalneste pentru a si povesti aventurile, pentru a batjocori pe altii, pentru a rade la glume proaste, pe scurt pentru toate destrabalarile acestei lumi.

Nu mai sunt multumiti de nimic: vreau haine tot mai scumpe si extravagante, telefoane tot mai performante, tanjesc dupa cele mai noi masini, vor sa fie cei mai frumosi in exterior, sa expuna tot ceea ce au, biserica a devenit pentru ei un loc de defilare, nu mai este un locas de inchinare.

Dar sufletele lor??? Niciunul nu se gandeste ca maine poate va muri, dar totusi maine multi nu vom mai fii. Bunatatea , sensibilitatea, modestia si adevaratele frumuseti ce vin din interior sunt neapreciate!!! Ceea ce are cu adevarat importanta este acoperit de lucrurile ce duc la pierzare…

Multi dorm in intunericul acestei lumi, dar noi dormim in lumina! Rusine sa ne fie!!!! Dormim pe bancile bisericii, dormim la ora de rugaciune, dormim la studiu biblic, dormim in timpul predicilor, dormim chiar si la evanghelizare. Cum ar putea Isus sa patrunda in inimile noastre???

Nu sunt prea dura, vad doar realitatea care imi provoaca o nemarginita durere. Rugati-va pentru treziri in randul generatiei mele … generatia pierduta. Avem nevoie de Dumnezeu, AZI MAI MULT CA ORICAND!!!!

vineri, 18 iunie 2010

Culorile vietii

Fiecare om isi doreste sa aiba o viata plina de culori.Asa si eu imi doresc.
Pentru mine ,fiecare culoare a vietii semnifica ceva :

GALBEN-Pace
Doresc sa am pace,liniste in orice vreme.

ROSU-Dragoste
Daca as avea dragoste indeajuns as vedea lucrurile si persoanele din jurul meu intr-un mod diferit.

VERDE-Bunatate
As vrea bunatate pentru a fii buna chiar si cu cei care imi este greu sa ii iubesc.

ALBASTRU-Seninatate
Asa cum cerul este intr-o zi frumoasa de vara,mi-as dori saa fie si fata mea :senina.

ORANGE- Adevar
Sa am o viata numai in adevar.

VIOLET-Zambet
Cu zambetul pe buze as putea aduce mereu bucurie si altora,dar voi trece mai usor prin suferinta.

ROZ- Multumire
Inima mea are nevoie ca mereu sa fie multumita de orice lucru,fie bun ,fie rau.

Maro-Credinta
De multe ori nu am siguranta in ceea ce fac.De aceea am nevoie de credinta.

ARGINTIU- Prietenie
Ca sa pot fi o adevarata prietena pentru cei din jurul meu.

Grena-Putere
Am nevoie de putere in timpul furtunilor din viata.

TURCOAZ- Speranta
Pentru a avea o viata cat mai colorata imi doresc si speranta.

NEGRU-Intuneric
Nu vreau sa imi petrec viata in intuneric.Dar uneori mai am parte si de el pentru a ma bucura iarasi de Lumina(ALB)

GRI-Tristete
Amestecul dintre NEGRU(Intuneric) si ALB(Lumina).
Cand are loc acest amestec se produce marea tristete,care nu imi place.

Viata va fi mult mai usoara si mai frumoasa daca vei avea aceste culori cu tine in fiecare zi.



______________________
http://viatainlumina.blogspot.com/

Barfa

Ma numesc Bârfa, n-am nici un respect pentru justitie. Eu ii mutilez pe oameni, dar nu-i ucid. Le rup inimile si le ruinez viata. Sunt vicleana, rautacioasa si cresc in putere cu vârsta. Cu cat vorbesc mai mult, cu atat sunt tot mai crezuta. Victimile mele sunt fara ajutor, nu se pot proteja impotriva mea, caci eu n-am nume si nici fata. Sa ma darame este imposibil.

Cu cat se incearca mai mult sa ma dea jos, cu atat devin mai inselatoare.N-am nici un prieten. De-ndata ce defaimez reputatia cuiva, niciodata nu va mai fi aceeasi ca mai
inainte. Eu rastorn guverne si ruinez casatoriile, distrug carierele oamenilor si aduc
nopti albe, dureri de inima si indigestie. Fac pe oamenii nevinovati sa planga pe pernele lor. Numele meu e dispretuit, toti ma numesc Bârfa. Eu produc senzatie la buletinele de stiri, dar si dureri de cap.

Inainte de a repeta o stire, intreaba-te:
- E adevarata?
- E nevatamatoare?
- E necesara?
- Daca nu e, n-o spune!

Conversatie între Dragoste si Inima


-Nu încerca sa scapi de mine!
-De ce?
-Te voi gasi oriunde vei f
i!
-Si daca ma voi duce la capatul lumii, si acolo vei fi prezenta?
-Da. Nu te voi lasa sa pleci nicaieri fara mine. Voi fi mereu aproape de tine, chiar daca tu nu ma vei vedea.
-Si cum e posibil asa ceva?

-Ei bine, nimeni nu scapa de puterea mea. Tu nu vei fi o exceptie.
-Cred ca deja ma sperii.
-Nu are de ce sa-ti fie frica. Sunt eu. Ma cunosti.
-Chiar de aia. Te cunosc prea bine. Esti ca o condamnare eterna pentru mine.
-Asa sunt întocmita. Nu pot schimba.
-Si totusi, exista un loc unde tu sa nu fi?
-Da.
-Care e locul acela?
-Un loc unde este o suferinta vesnica; un loc mizerabil, unde lumina nu patrunde niciodata si focul arde si cel mai adânc sentiment necunoscut. Acolo, nu exist. El mi-a interzis sa mai intru acolo. Cei care sunt în abisul acela nu mai au sanse. Si-au consumat ceea ce au avut fara sa se gândeasca la viitor. Viitorul lor era scris în doua carti. Alegerea era a lor. Au ales gresit, si acum nu mai pot schimba destinul.
-Si eu pot?
-Da. Traiesti! Poti sa-L chemi si pe El sa locuiasca cu tine. Daca crezi cu toate puterile tale, El te va duce într-un loc total diferit.
-Si cum este acel loc?
-E un loc alb. Un loc plin de Pace. Strazile sunt de aur, si Suferinta nu exista acolo. Vesnicia, daca vei ajunge acolo, o vei petrece acolo. Vei vedea lucruri la care, aici pe pamânt, nici nu ai putut visa, nici nu ti le-ai fi închipuit. E un loc minunat. E un loc plin de Viata. E un loc Sfânt.
-Si acolo...Esti si acolo?

-Da! Acolo sunt Regina împreuna cu El si cu tine. Acolo va fi ceva total diferit. O lume noua. Inimaginabila.
-Vreau sa ajung acolo!
-Atunci repeta cu mine: "Tata, te rog sa locuiesti în mine începând de azi, si suflarea care o am, sa-ti apartina tie. Tot ce am, este al Tau. Tot ce sunt, sunt al Tau. Priveste spre mine si mântuieste-ma. Amin."
-[...]
-Te simti bine?
-Da! E totul perfect. Ma simt de parca as zbura liber. Parca as fi pe un nor care ma urca pâna la cer! Sunt asa de plin de pace!
-Asa e! L-ai primit. Pastreaza-L si nu-L lasa niciodata sa plece. Fi constient ca tot ce faci îl va face fericit...greselile, de acum înainte, nu mai sunt valabile. Ele îl fac pe El sa plece. Nu vrei sa plece, nu e asa?
-Nu! Vreau sa ramâna în mine!
-Atunci iubeste-L... Eu te voi ajuta!
-Multumesc! Nu îmi mai pare rau ca nu am fugit de tine, Dragoste!
-Stai linistita, Inima. Acum, eu trebuie sa plec. Mai trebuie sa strapung inimi. Dar totdeauna voi fi cu tine, tine minte asta!
-Esti minunata!
-Fara tine nu as exista!
-Fara mine,ba da, ai exista. Tu vii de la jertfa de acum 2000 de ani, de la Golgota. Acolo Tatal te-a aratat lumii.
-Da...pacat ca multi nu ma cunosc. Dar de aceea sunt aici, pe pamânt. Sa fac minuni din toate Inimile, asa cum am facut cu tine.
-Esti extraordinara, Dragoste!


Dani Trif

marți, 8 iunie 2010

Faramituri de soare..


Raze de speranta imi insenineaza viata in fiecare dmineata,si,parca,cu fiecare adiere de vant care zburda prin parul meu,zambetele se inmultesc...
Cu toate acestea,uneori simt ca lucrurile scapa de sub control si soarele se ascunde dupa un nor cenusiu,iar vantul,vantul care odata imi era cel mai bun prieten,acum se dovedeste a-mi fi impotriva.Oare de ce inima se clatina la fiecare vijelie,oricat ar fi de usoara?Oare de ce in sufletul meu mai exista frica si indoiala?
Si..chiar atunci cand simti ca problemele se agraveaza,si nu mai exista urma de speranta,Dumnezeu lucreaza in cel mai subtil,minunat si simplu mod!
Ce mare-i Dumnezeu!
El gaseste intotdeauna o scapare si mereu aduce curcubeul.
Multe minuni a facut in viata mea,multe lucruri simple,dar totusi de o valoare imensa,iar eu am fost prea grabita in alergarea de pe pamant,incat sa le observ.Dar astazi a sunat "alarma" si m-am trezit la realitate;Dumezeu mi-a aratat inca o data ce mult me iubeste...mi-a presarat atata fericire in suflet..nu preget sa-i multumesc!
Azi si acum,sunt convinsa ca Dumnezeu ma iubeste mai mult decat orice!Sunt pregatita sa-i multumesc toata viata... si cred ca fiecare dintre noi ar trbui sa se opreasca o clipa si sa mediteze la fiecare lucru care i se intampla,observand ca tot ceea ce suntem,tot ceea ce avem si tot ce ne inconjoara este numai gratie iubirii Dumnezeului nostru.
De fiecare data cand suntem "in vale",sa nu uitam ca si acolo este Dumnezeu cu noi,sa nu deznadeajduim,sa fim tari si plini de incredere,caci Dumnezeul de pe munte este acelasi si in vale,e acelasi atunci cand iti merge bine,cu atat mai mult cand iti este greu;El este cu tine si nu te va parasi.
Deci,increderea sa nu ni se clatine,iar speranta sa fie stapana sufletului (n incercare). Precum pentru a se forma curcubeul este nevoie de ploaie,asa si fericirea are nevoie de incercare si lacrimi.
De azi inainte fiecare incercare o sa o privesc precum o scara:cu cat urc mai multe,cu atat ajung mai sus,la cer.. Chiar daca soarele nu se va ivi pe cerul sufletului meu in fiecare dimineata,si va fi innorat,o sa astept in tacere sa apara,bucurandu-ma de zilele in care el domnea si incercand sa inveselesc norii,sa nu mai fie atat de sobrii,sa fiu fericita si alaturi de ei si ei de mine,adica..sa privesc incercarea cu ochi senini si sa o consider o faramitura de soare. :)

sâmbătă, 22 mai 2010

Salvatorul


Salvatorul

Într-o zi aspră de iarnă, în care zăpada era viscolită de un vânt foarte puternic şi gerul era cumplit, un angajat al unei cabane din Munţii Alpi, ieşi din adăpostul său. Vântul aproape că-l dobora de pe picioare. Cu greu se îndreptă spre cuşca lui Ralf. Acesta era un uriaş cîine Saint Bernard, cântărind cam 90 de kilograme. Când se ridica pe labele din spate avea o înălţime de 2 metri.

Ţi-ar fi oare teamă să întâlneşti un astfel de câine? Ei bine, Ralf nu făcuse nimănui nici un rău, dimpotrivă, el fusese dresat să salveze oameni. Cine avea nevoie să fie salvat de el? Vei vedea imediat.

Munţii Alpi sunt cei mai înalţi din Europa. Acolo este tot timpul iarnă şi zăpada nu se topeşte niciodată. Mulţi turişti se rătăcesc prin munţii aceştia şi în scurt timp pot muri din cauza frigului. Iată de ce puternicii câini Saint Bernard sunt dresaţi şi trimişi în misiune, să caute oameni rătăciţi sau doborâţi de frig şi să-i salveze.

Ei bine, Ralf era cel mai bun câine salvator. Nu ştiu dacă tu ai salvat până acum pe cineva de la moarte, însă Ralf salvase 67 de oameni deja! Îţi dai tu seama câtă recunoştinţă aveau acei oameni, împreună cu familiile lor pentru acest câine deosebit? Cabanierii şi toţi lucrătorii de la Salvamont îl iubeau de asemenea, foarte mult pe Ralf.

Iată de ce bărbatul care se pregătea să-l trimită pe Ralf în misiune se întreba acum dacă nu e prea aspră vremea de afară chiar şi pentru Ralf. N-ar fi vrut să i se întâmple ceva rău.

În timp ce-i mângâia blana deasă, Ralf îl privea drept în ochi pe stăpânul său, parcă întrebându-l: „Ce doreşti să fac pentru tine? Sunt gata să fac orice mi-ai cere!” De atâţia ani, de când îl avea pe Ralf lângă el, omul acesta ajunsese să-l iubească foarte mult pe acest câine deosebit de credincios şi ascultător. Totuşi, ceva îi spunea că trebuie să-l trimită în misiune. Dacă pe undeva, prin zăpadă zăcea un om fără ajutor?

„Hai Ralf, hai băiatule! Trebuie să pleci la treabă.” Drept răspuns, Ralf îi linse de două ori mâna stăpânului său, apoi, cu paşi domoli, dar hotărâţi ieşi din cuşcă. Se uită mai întâi în diferite direcţii, apoi se hotărî să apuce pe poteca ce ducea spre pârtia de schi. Vântul bătea cu multă putere, iar zăpada viscolită îi intra în ochi bietului câine, dar acesta nu dădea înapoi.

Lupta lui cu zăpada şi-a meritat efortul deoarece după o oră de căutări el a găsit un om căzut sub zăpadă. Să fi murit oare? Ralf se apropie repede şi cu mirosul său foarte fin simţi că omul încă mai respira. Imediat câinele îi linse mâinile şi faţa pentru a-l încălzi puţin. În multe cazuri omul îşi revenea prin aceasta, iar apoi, ajutat de câine, mergea până la cabană. Alteori, când omul era prea obosit, câinele dădea alarma la cabană şi atunci veneau cei de acolo în ajutor.

Acum însă omul nu se mişca deloc, iar distanţa până la cabană era prea mare. Nu era timp de pierdut, aşa că Ralf trecu la o altă soluţie, pe care o aplica în astfel ce cazuri. Cu multă grijă el îşi întinse corpul mare şi îmblănit peste omul îngheţat, ca să-l încălzească mai bine.

Vântul rece îl lovea pe bietul câine fără milă, dar el stătea cu răbdare acolo, în aşteptarea unui semn de viaţă din partea omului. Câtă bucurie a simţit el atunci când omul a început să mişte, puţin câte puţin!

Într-un târziu omul a deschis ochii. El nu înţelegea însă unde se află. Când a văzut deasupra lui câinele uriaş s-a speriat. Era convins că este un lup. Fără să judece prea mult, cu o mişcare bruscă şi-a scos cuţitul de vânătoare şi l-a împlântat adânc, în pieptul lui Ralf.

Câinele a scos un urlet sfâşietor. Ar fi putut atunci să-l muşte de gât pe acel om nerecunoscător, dar el nu i-a făcut nici un rău, ci s-a ridicat, clătinându-se şi a început să-şi croiască drum încet, cu greu şi cu dureri mari, spre adăpostul de salvare, adică spre cabană, ca să-l conducă acolo pe om. În urma lui rămânea pe zăpadă o dâră roşie de sânge.

Omul care fusese salvat şi-a dat seama de ceea ce făcuse şi a început să plângă. „El a venit să mă salveze, iar eu…, iar eu…” spunea el. Lacrimi mari îi brăzdau obrajii. Cu greu el s-a ridicat, mergând după urmele câinelui. Atunci când Ralf nu se mai vedea el se orienta după urmele de sânge din zăpadă.

Ralf a căzut imediat ce a ajuns la adăpost. Cabanierul, cutremurat de suferinţa câinelui a chemat ajutoare, care l-au luat în braţe şi l-au pus pe o masă mare din holul cabanei. Sângele curgea fără încetare din pieptul lui Ralf. Cu toţii plângeau, în timp ce Ralf le lingea mâinile.

În acel moment, cu faţă răvăşită de durere a intrat pe uşă omul care fusese salvat. El s-a aruncat în genunchi lângă Ralf, şi fără să ţină cont că se adresează unui câine şi nu unui om a început să spună: „Iartă-mă! Iartă-mă!” Într-un târziu, neputincios el începu să mângâie blana câinelui. Atunci i-a fost dat să trăiască un moment deosebit – în timp ce îi mângâia capul, Ralf a lins mâna omului, aceeaşi mână care a înfipt cuţitul în pieptul său.

„V-a iertat”, i-a spus atunci cabanierul. „Cred că eu n-aş fi fost în stare să vă iert, dar iată că el poate”.

În clipa aceea câinele şi-a lăsat capul într-o parte. Murise!

Aceasta este o istorie adevărată şi emoţionantă şi ea ilustrează foarte bine ceea ce a făcut pentru noi Domnul Isus Cristos. El Se bucura de toată slava pe care I-o dădeau îngerii din cer, iar adăpostul Lui era mult mai minunat decât adăpostul din care Ralf a plecat în ultima lui misiune. Din nefericire însă noi eram pierduţi şi rătăceam pe căile păcatului, ca acel om care se pierduse prin munţi.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui… (Isaia 53.6)

Ca şi în cazul lui Ralf, bunătatea Domnului Isus a fost răsplătită de către oameni cu o lovitură de moarte. În loc să fie recunoscători, oamenii L-au răstignit.

Ca şi Ralf, El şi-a dat viaţa, ca s-o salveze pe a noastră. Domnul Isus ar fi putut să Se răzbune pe oamenii aceia nerecunoscători, dar El vrea să ne conducă spre acel adăpost de salvare din cer, pe toţi cei care ne încredem în El şi mergem pe urmele paşilor Lui, marcate cu sânge.

Ca şi omul din întâmplarea noastră, şi tu trebuie să-ţi regreţi păcatele şi atunci vei obţine iertarea Domnului Isus, deoarece El te iubeşte nespus de mult.

Căci ştiţi că nu cu … argint sau cu aur aţi fost salvaţi… ci cu sângele scump al Domnului Isus Cristos (1 Pet.1.18-19)

luni, 17 mai 2010

Cate fericire-i langa Domnul....!




Dac-as fi stapan pe lumea-ntreaga
Si pe Domnul daca n-as avea
Toate lucrurile trecatoare
Fericire,-n viata nu mi-ar da!
Pot avea orice, dar, fara Domnul
Paguba e tot castigul meu.
Nu-s aici placeri sa poata-ntrece
Fericirea langa Dumnezeu...

Pot avea un nume plin de faima;
Bogatii ca nimeni pe pamant -
Daca n-am nadejdea altor tarmuri,
Toate sunt atunci ca pleava-n vant...
Ce castig ar fi sa-L pierd pe Domnul
Ce-a dus crucea grea, in locul meu?
Poate oare da pamantul pacea
Ce-o gasesc doar langa Dumnezeu?

Ce tristete, fara Salvatorul,
Prin atatea grele incercari!...
Si ce-ntunecime-n vesnicie!
Plansete si-amare remuscari,
Si de ce sa stau, fara salvare,
Cand salvarea El mi-o da in dar?
Fara El, e-atata intuneric!
Vesnicia-ntreaga e-un cosmar...

Cata fericire-i langa Domnul!
Ce duios balsam vindecator!...
El pacatul sterge fara urma
Si durere-alina rabdator.
Daca-L am pe Isus, doar pe Isus,
Pot, sarac sa fiu, dispretuit...
El e slava mea, Mantuitorul!
Sunt cu El bogat si fericit...


"Amin!"

vineri, 19 martie 2010

simina si gabriela o speranta

simina si gabriela o speranta




te-ai obisnuit dar ai obosit
mereu sa iubesti fara sa fii iubit
te-ai obisnuit dar ai obosit
lumea ce-o traiesti sa nu o fii auzit

oamenii mii te vor dezamagi
oamenii mii au uitat a iubi
oamenii te vor dezamagi
dar nu ii nimic tu ii poti iubi


un zambet cand atatia plang
o speranta cand pe cer lumini se frang
un zambet cand atatia plang
doar asa lumea se va schimba


te-ai obisnuit zi de zi
sa asculti pe cei ce spun:"doar lacrimi vor fii"
te-ai obisnuit dar ai obosit
lumea ce-o traiesti fara dragu de-a trai



sâmbătă, 13 martie 2010

.... care este?

As vrea sa inteleg de ce uni parca sunt sunt ca baloanele:plin de aere si la ceea mai mica atingere explodeaza....
De ce uneori esti si tu asa???
In spatele fiecarui comportament ciudat ale unei persoane se ascunde un motiv...
Motivul tau care este???

vineri, 12 martie 2010

ASTEAPTA !


Am auzit o voce blanda si iubitoare raspunzand.
Te'am rugat sa'mi dai lumina, calauzire inteleapta.
Cu nesfarsita bunatate mi'ai spus numai atat:"ASTEAPTA!"

S'astept? Cat sa astept? De ce? Stateam infrant si ratacit...
Oare e mana Ta prea scurta? Urechea Ta n'a auzit?

In genunchi a cata oara Te'am implorat un semn sa'mi dai?
Vreau un raspuns la rugaciune, spune'mi "MERGI" sau spune'mi "STAI".

M'ai invatat sa vin la Tine, sa cer , sa cred si voi primi.
Ai promis ca esti cu mine sa ma ajuti oricunde'as fi.
Dar ma simteam prierdut si singur...strigam... Tu raspuneai in soapta
Cu dragoste si cu rabdare: "COPILUL MEU IUBIT, ASTEAPTA!"

Eram dezamagit si totul mi se parea cumplit, nedrept.
Priveam spre cer cu neputinta. Sa mai astept? De ce s'astept?
Atunci ai cobrat la mine si m'ai privit in ochi... plangeai
Mi'ai spus: "DOREAI UN SEMN, O VOCE, ATAT E TOT CE ITI DOREAI?

AS I PUTUT SA CLATIN MUNTI, SA'NTUNEC SOARELE PE CER..
AS FI PUTUT SA'APRIND VAZDUHUL SAU SA'NVIEZ PE CEI CE PIER...
DACA TI'AS ARATA INTR'UNA CE SA ALEGI SA'TI FIE BINE
TU AI AVEA RASPUNS LA TOATE DAR NU M'AI INTALNI PE MINE.

NU AI PUTEA SA SIMTI IUBIREA CU CARE'I INCONJOR PE SFINTI.
NU AI PUTEA PRIMI PUTEREA PE CARE'O DAU CELOR INFRANTI.
N'AI ASTEPTA TACUT O RAZA S'ALUNGE NOII DISPERARII,
NU AI SIMTI ODIHNA SFANTA VENITA'N URMA INCERCARII.

N'AI STII SA UMBLII PRIN CREDITA , NU M'AI VEDEA CA'S LANGA TINE.
INIMA TA ZBUCIUMATA NU S'AR ODIHNI IN MINE.
NU AI CUNOASTE REVASAREA IUBIRII MELE PE DEPLIN.
CAND DUHUL SFANT ITI UMPL VIATA CU PACE SI CU HAR DIVIN.

DACA DUREREA TA AR TINE 'O CLIPA DOAR, NU AI LUPTA,
NU AI CUNOASTE BIRUINTA CE POTI S'O AI PRIN JERTFA MEA.
S'AR IMPLINI VISELE TALE, DAR DORUL MEU S'AR SPULBERA.
NU AS PUTEA SA FAC DIN TINE O PERLA IN COMOARA MEA.

DECI, FIUL MEU, MERGI PRIN CREDITA GANDIND LA ZILELE SENINE
STIIND CA CEL MAI MARE DAR E SA MA INTALNESTI PE MINE.
CHIAR DACA NU GASESTI RASPUNSURI SI VIATA'TI PARE PREA NEDREAPTA,
SA'TI AMINTESTI CA SUNT CU TINE CHIAR SI ATUNCI CAND SPUN "ASTEAPTA!"

(zana unei necunoscute..)

sâmbătă, 13 februarie 2010

Viata-o scanteie intre doua eternitatii


Viata este un proces de devenire,o combinatie de starii prin care trebuie sa trecem:o lacrima,un zambet,o dezamagire,o implinire,o joaca,o gluma,dragoste, ura,o vesnica tesatura de dorinte...
Oamenii se simt in siguranta atunci cand cunosc toate detalile a ceea ce va urma,ii sperie moartea,le este frica de simplu fapt ca misterul mortii pentru ei nu a fost dezlegat inca.E oare normal ca un simplu gand spre moarte sa iti umple trupul de furnicaturi,sa-ti provoace atata groaza,sa te infioare?Poate e normal sau poate nu...moartea ramane acelasi fenomen simplu pe care oamenii il fac sa para asa de inspaimantator.
De cand ne nastem neindreptam spre moarte,fiecare clipa care trece e un pas mai aproape de ea.Un numar infinit de clipe au trecut,poate pe unele le-ai irosit nepretuindu-le fiecare clipa in care iti ti ochii atintiti spre aceste randuri reprezinta un pas;un pas ce te aduce mai apoape de moarte.Nu pot intelege de ce unora le este frica de moarte,nu este mai mult decat o clipa.
Unii spun ca moartea este ceea mai grea pedeapsa,depinde de fiecare in parte,depinde in ce iti este ancorata credinta,depinde despre ce ai invatat despre viata sau moarte.Viata e ca o carte....o carte vesnic deschisa,cu pagini albe ce asteapta sa fie scrise,pentru unii sfarsitul povesti lor se incheie atunci cand moarte ii rupe de aceasta lume;ei nu stiu ca defapt nu mor,doar se muta pe o stea.
Nu stiu daca pentru mine povestea de aici va mai tine mult,poate e vorba de doua ore,o saptamana sau poate multi ani.Dar ceea ce stiu este ca pentru mine sfarsitul vietii nu inseamna sfarsitul povesti mele,e doar inceputul...continuarea sa va scrie in Cer.



Muresan Ema clasa a-IX-a A

vineri, 8 ianuarie 2010

Mandinga - Donde (romana)"

Da`mi doar un minut
Simt nevoia sa`ti vorbesc
Pe urma poti pleca
Si`ti promit ca nu te voi mai cauta
Dar inca nu inteleg nimic
Cum ai putut asa , pur si simplu
Sa uiti atatea momente de fericire
Cand ne juram ca ne vom iubi pt totdeauna

Refren :
Unde ai lasat atata iubire
Atatea promisiuni de pasiune
Unde ai pastrat felul tau de a-mi bucura sufletul
Spune-mi ca totul a fost o greseala
Si ca exista o explicatie
Daca sunt vinovat sau nu
Intoarce-te te rog
Pt.ca nu sunt nimic fara dragostea ta

Cat as vrea sa nu nu se intample asta
No,no,no....
In schimb sa ma trezesc
si sa te gasesc aici prinsa intre bratele mele
si chiar daca par nebun
Devin fericit...
Pt ca-mi amintesc privirea ta
Si felul tau de a face dragoste cu mine
Dar ma castiga tristetea
Si ma gadesc doar la plecarea ta


Refren : ....

Daca ti-am gresit
Cu siguranta nu a fost intentia mea
Iarta-ma!!!
Nu am alta ïdee maď buna
no,no,no!!!

miercuri, 6 ianuarie 2010

CONSTATARI !!!!!!!!!!!!!!!

- Nimeni nu-ti poate ruina ziua fara acordul tau.
- Cei mai multi oameni sunt fericiti atat cat vor sa fie.
- Ceilalti te pot opri pentru moment, numai tu poti sa o faci pentru totdeauna.
- Atat cat iti propui, atata vei avea.
- Succesul se opreste acolo unde vrei tu.
- Nu vei avea niciodata totul.
- Viata este un jurnal…nu o destinatie.Calatorie placuta!
- Cea mai mare minciuna de pe planeta: “Cand vei avea tot ce vrei, vei fi fericit”
- Cea mai buna cale de a scapa de o problema este sa o rezolvi.
- Am invatat in ultima vreme, ca “cei care iau” pierd, iar “cei care dau” castiga.
- Cele mai importante evenimente ale vietii nu au valoare daca nu sunt impartasite.
- Daca nu pornesti cu siguranta nu vei ajunge.
- De cele mai multe ori ne este frica de lucrul pe care il dorim cel mai mult.
- Cei care rad sunt cei mai puternici.
- Ieri trebuie sa fie ultima zi pentru orice plangere.
- Cauta oportunitati nu garantii.
- Viata este la viitor, nu la trecut.
- Succesul te inalta inca o data.
- Acum este cel mai bun timp pentru toate.
- Cand lucrurile merg prost …nu te lasa dus de val.
- Intotdeauna sa stii si sa-ti amintesti ca Dumnezeu este atotputernic si are intregul control al tuturor lucrurilor

TE IUBESC – OARE???


Te iubesc !—2 cuvinte magice Ele au schimbat lumea aceasta
Cu ajutorul lor avem siguranta vesniciei!
Astazi se pierde din din vedere insemnatatea acestor 2 cuvinte.
NU spun ca ar fi un lucru rau daca a am fi constienti de puterea lor.
MA IUBESTI SAU NUMAI MA PLACI?
Baietii de cele mai multe ori spun ”te iubesc”pentru a impresiona.
Sa va spun ce cred eu ca inseamna a iubii CU ADEVARAT pe cineva si nu numai de pe buze:
Te iubesc pe tine (omul din tine) nu masina, casa, averea ta te iubesc pentru ceea ce esti nu pentru ce ai(da si astea contea dar nu astea sunt baza)
Te iubesc pentru caracterul tau, pentru devotamentul tau si pentru dragostea ta pentru Isus.
IUBIREA—6 litere banale, dar puse impreuna ele formeaza cel mai minunat cuvant
Ea este acel ceva care te face sa te sacrifici pentru celalalt;
Ea crede totul, nadajduieste totul, sufera totul.
Cred ca pentru a-i spune unei persoane ”Te iubesc” trebuie sa fie din inima si sa nu ceri niciodata sa ti se spuna acest lucru pentru ca iubire cu forta nu se poate!
DECI TU CHIAR IUBESTI SAU ITI PLACE CUM SUNA???
Publicat de B.D

sursa:AICI