Privesc in jur si nu realizez unde s-a gresit incat omenirea a ajuns in acest stadiu…intr-un stadiu terminal.
Privesc la generatia mea si ma apuca groaza, lucruri care pentru multi dintre tineri au devenit normale sunt atat de nepotrivite cu statutul lor de copii crescuti intr-o biserica. Robiti de pacat isi gasesc placerea in locurile cele mai mizere si lumesti. Vocabularul lor a pierdut de mult limita bunului simt intre ei exista cuvinte porcoase si vorbe nechibzuite.
“Pace si dragoste frateasca” cine a mai auzit de ea printre ei? Exista doar duh de cearta, rautate si jigniri. Generatia mea nu se mai intalneste pentru o seara de rugaciune, se intalneste pentru a si povesti aventurile, pentru a batjocori pe altii, pentru a rade la glume proaste, pe scurt pentru toate destrabalarile acestei lumi.
Nu mai sunt multumiti de nimic: vreau haine tot mai scumpe si extravagante, telefoane tot mai performante, tanjesc dupa cele mai noi masini, vor sa fie cei mai frumosi in exterior, sa expuna tot ceea ce au, biserica a devenit pentru ei un loc de defilare, nu mai este un locas de inchinare.
Dar sufletele lor??? Niciunul nu se gandeste ca maine poate va muri, dar totusi maine multi nu vom mai fii. Bunatatea , sensibilitatea, modestia si adevaratele frumuseti ce vin din interior sunt neapreciate!!! Ceea ce are cu adevarat importanta este acoperit de lucrurile ce duc la pierzare…
Multi dorm in intunericul acestei lumi, dar noi dormim in lumina! Rusine sa ne fie!!!! Dormim pe bancile bisericii, dormim la ora de rugaciune, dormim la studiu biblic, dormim in timpul predicilor, dormim chiar si la evanghelizare. Cum ar putea Isus sa patrunda in inimile noastre???
Nu sunt prea dura, vad doar realitatea care imi provoaca o nemarginita durere. Rugati-va pentru treziri in randul generatiei mele … generatia pierduta. Avem nevoie de Dumnezeu, AZI MAI MULT CA ORICAND!!!!
