imi plac si atat!:D

Fara alte comentarii

Impresionant cum un copil poate actiona cu atata dragoste fara sa ii pese de el:)....impresionant pana la lacrimi...tu ai fii procedat la fel?

De foarte mult timp o tot cautam,chiar imi pierduse-m speranta ca o voi gasi...da uite,ascult-o sa vezi ce minunata este:)

CHESTIONAR:cunoaste-ne si tu…

Si cum suntem de o profunzime nemaiintalnita nu puteam sa trecem cu vederea asa ceva, asa ca me-am pus pe rezolvat tema asta ca 2 copii constiinciosi ce suntem:D.
Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să faci ce îţi place, ce ai face?
E:As zambi!
D:m-as ruga

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să iubeşti, pe cine ai iubi?
E:pe Taty(God)
D:pe Dumnezeu

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să vorbeşti, ce ai spune?
E:Ca mi-a placut sa traiesc,dar va fii mai frumos acolo unde ii locu meu:)
D:mi-as cere iertare de la toata lumea,pentru toate lucrurile cu care i-am deranjat

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ţipi, de ce ai ţipa?
E:Ca sa ma eliberez de tot
D:as tipa....adica m-as elibera de toata tristetea pe care as avea-O in mine

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să râzi, de ce ai râde?
E:de simplitatea lucrurilor ce m-au facut cu adevarat fericita
D:de o gluma buna

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să plângi, de ce ai plânge?
E:De fericire
D:pt ca k numai o data mai am dreptul

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să bei, ce ai bea?
E:apaaa:))
D:colaaaa:))

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să alergi, spre ce direcţie ai alerga?
E:spre EL
D: spre necunoscut nu as mai fi lucida cand as auzi..

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să desenezi, ce ai desena?
E:acuma as zice ca un cer senin...nush daca si atunci ar fii la fel de senin:D
D:as desenaaa.....un cer cu nori extraordinari si un soare mare mare mare si un curcubeu

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să scrii, ce ai scrie?
E:ganduri muritoare...sentimente de moment:)
D:as scrie ce simt

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să citeşti, ce ai citi?
E: Biblia,din scoarta in scoarta cum s-ar zice:))
D: Biblia

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să furi, ce ai fura?
E:un zambet:),indiferent de la cine...
D:io as fura o imbratisare calda de la mama:)

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să ceri scuze, cui te-ai adresa?
E:lui....Dumnezeu:),doar de iertarea lui am nevoie
D: Domnului,normal:) as cere sa-mi fie iertate pacatele si sa ma primeasca Domnu in rai

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să răneşti, pe cine ai răni?
E:pe mine:Dmai bn sufat eu..decat sa stiu ca sufere cnv din cauza mea
D:-------

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să te rogi, ce ai cere?
E:iertare de la Taty:D
D:iertare

Dacă ţi s-ar spune că numai o dată în viaţă mai ai dreptul să dai, ce ai da?
E:un zambet:):):)din tot sufletul meu mic:D
D:un zambet(vb ta E)

Care ii diferenta intre cum te simteai inainte sa raspunzi aceestor intrebari si acum??
E:moolt mai bn:):):)...pacat ca nu imi vezi fata sa iti dai seama ce efect au avut,m-au facut sa meditez la asa multe si sa ies din monotonia in care eram prinsa:)
D:pai..acum simt ca trebue sa fiu mai buna ca toate o data se sfarsesc si ar trebui ca in fiecare moment sa fac lucrurile k si cum le fac ultima data

Discutie intre doi embrioni

- Şi tu crezi în viaţa de după naştere?

- Desigur. După naştere trebuie să urmeze ceva. Probabil că ne aflăm aici tocmai pentru a ne pregăti pentru ceea ce urmează.

- Ce prostie! După naştere nu urmează nimic. Şi, de altfel, cum ar putea să arate?

- Nu ştiu exact, dar desigur că va fi mai multă lumină decât aici. Poate că vom umbla pe propriile picioare şi vom mânca cu propria gură.

- Ce tâmpenie! Nu se poate să umbli. Iar ca să mănânci cu gura, chiar ca ar fi de râs! Doar noi mâncăm prin cordonul ombilical. Însă ia să iţi spun eu ceva: putem exclude viaţa de după naştere, pentru că deja acum e prea scurt cordonul ombilical.

- Ba da, ba da, cu siguranţă va fi ceva. Însă, probabil, ceva mai altfel decât ne-am obişnuit aici.

- Păi de acolo nu s-a întors nimeni. Odată cu naşterea, viaţa se termină, pur şi simplu. De altfel, viaţa nu este altceva decât o permanentă înghesuială, în întuneric.

- Eu nu ştiu exact, cum va fi, dacă ne vom naşte, dar desigur că o vom găsi pe MAMA, iar ea va avea grijă de noi.

- Pe mama? Tu crezi în mama? Şi după tine, unde ar putea ea sa fie?

- Păi oriunde, în jurul nostru. Doar trăim în ea şi prin ea. Fără ea, nu am fi deloc.

- Eu nu cred asta! Eu nu am văzut nicicând, nici un fel de mama, aşa că e evident că nu există.

- Dar, uneori, când suntem în linişte, o auzim cum cântă, simţim cum mângâie lumea din jurul nostru. Ştii… eu cred ca viaţa adevarată ne aşteaptă abia de acum încolo.

Autor necunoscut

ce crezi?ce e acolo?

Dragostea

Se spune că a existat odată un arbore bătrân şi maiestuos, cu ramurile întinse spre cer. Când înflorea, fluturi de toate formele şi culorile veneau de pretutindeni şi dansau în jurul lui. Când făcea fructe, păsări din ţări îndepărtate veneau să guste din ele. Ramurile sale arătau ca nişte braţe vânjoase. Era minunat.

Un băieţel obişnuia să vină şi să se joace sub el în fiecare zi, iar copacul s-a obişnuit cu el şi a început să-l iubească. Ceea ce este mare şi bătrân se poate îndrăgosti de ceea ce este mic şi tânăr, cu condiţia să nu fie ataşat de ideea că el este mare, iar celălalt mic. Copacul nu avea această idee, aşa că s-a îndrăgostit de băiat.

Aşadar, copacul s-a îndrăgostit de băieţelul care venea în fiecare zi să se joace sub el. Ramurile sale erau foarte înalte, dar el şi le apleca, pentru ca băiatul să le poată atinge pentru a-i mângâia florile şi pentru a-i culege fructele. Ori de câte ori venea copilul, arborele îşi pleca ramurile. Când micuţul îi mângâia florile, bătrânul copac se simţea cuprins de un val incredibil de fericire.

Băiatul a crescut. Uneori, dormea în poala copacului, alteori îi mânca fructele, sau purta o coroană împletită din florile sale. Se simţea atunci de parcă ar fi fost regele junglei.

Văzând cum băiatul poartă o cunună din florile sale, dansând cu ea, copacul se simţea fericit. Îl aproba cu ramurile sale; cânta în bătaia vântului. Băiatul a crescut şi mai mult. A început să se caţere în copac, legănându-se pe ramurile sale. Ori de câte ori se odihnea pe ele, copacul se simţea fericit.

Timpul a trecut, iar băiatul a început să fie apăsat de alte îndatoriri. Avea ambiţiile lui. Trebuia să îşi treacă examenele, să îşi facă prieteni… De aceea, a început să vină din ce în ce mai rar pe la copac. Acesta îl aştepta însă cu o nerăbdare din ce în ce mai mare, strigându-i din adâncurile sufletului său: „Vino, vino. Te aştept”.

Când băiatul nu venea, copacul se simţea trist.

Băiatul a crescut şi mai mult, iar zilele în care trecea pe la copac au devenit din ce în ce mai rare. Toţi cei care cresc în lumea ambiţiilor îşi găsesc din ce în ce mai puţin timp pentru iubire. Băiatul a devenit ambiţios şi prins în afacerile sale lumeşti. „Ce copac? De ce ar trebui să-l vizitez?”

Într-o zi, pe când trecea prin apropiere, copacul i-a strigat: „Ascultă! Te aştept în fiecare zi, dar tu nu mai vii pe la mine”.

Băiatul i-a răspuns: „Ce poţi să-mi oferi, ca să trec să te văd? Eu îmi doresc bani”. Uimit, copacul i-a spus băiatului: „Nu vei mai veni decât dacă îţi voi oferi ceva? Îţi ofer tot ceea ce am”. „Din păcate, nu am bani. Aceasta este o invenţie a oamenilor. Noi, copacii, nu avem bani. În schimb, suntem fericiţi. Crengile noastre se umplu de flori, apoi de fructe. Umbra noastră îi răcoreşte pe cei încălziţi. Când bate vântul, dansăm şi cântăm. Deşi nu avem bani, păsărelele se cuibăresc pe ramurile noastre şi ciripesc vesele. Dacă ne-am implica şi noi în afaceri financiare, am deveni la fel de înrăiţi şi de nefericiţi ca voi. Nu, noi nu avem nevoie de bani”.

Băiatul i-a spus: Atunci, de ce să vin la tine? Nu am de gând să merg decât acolo unde pot obţine bani. Am nevoie de bani.

Copacul s-a gândit mult, după care a spus: „Atunci, culege-mi fructele şi vinde-le. În felul acesta, vei obţine bani”.

Băiatul s-a luminat imediat la faţă. S-a urcat în copac şi a cules toate fructele copacului, chiar şi pe cele necoapte. În graba sa, i-a rupt crengile şi i-a scuturat frunzele, dar copacul s-a simţit din nou fericit.

Băiatul nu şi-a dat nici măcar osteneala să-i mulţumească arborelui, dar acestuia nu-i păsa. Adevărata sa mulţumire s-a produs atunci când acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele, pentru a obţine bani în schimbul lor.

Băiatul nu s-a mai întors multă vreme. Acum avea bani şi era foarte ocupat să obţină cu ajutorul lor încă şi mai mulţi bani. A uitat cu totul de copac, şi astfel au trecut anii.

Copacul era trist. Întreaga sa fiinţă era în agonie.

După mulţi ani, băiatul, devenit între timp adult, s-a întors la copac.

Acesta i-a spus: „Vino la mine. Vino şi îmbrăţişează-mă”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu prostiile. Făceam asemenea lucruri pe vremea când eram un copil fără minte”.

Copacul a insistat: „Vino, mângâie-mi crengile. Dansează cu mine”.

Bărbatul i-a răspuns: „Termină cu flecăreala asta stupidă! Acum doresc să-mi construiesc o casă. Îmi poţi oferi o casă?”

Copacul a exclamat: „O casă? Bine, dar eu trăiesc fără să stau într-o casă”.

Singurii care trăiesc în case sunt oamenii. Toate celelalte creaturi trăiesc liber, în natură. Cât despre oameni, cu cât casa în care trăiesc este mai mare, cu atât mai mici par în interiorul ei.

„Noi nu trăim în case, dar uite ce îţi propun: îmi poţi tăia crengile, pentru a-ţi construi o casă cu ajutorul lor”.

Fără să mai piardă timpul, bărbatul a luat un topor şi i-a tăiat crengile copacului. Din acesta a rămas acum doar trunchiul, dar el era foarte fericit.

Bărbatul a plecat, fără să-şi mai dea osteneala să arunce în urmă măcar o privire. Şi-a construit casa visată, iar anii au trecut din nou.

Copacul, devenit acum un simplu trunchi fără crengi, a continuat să-l aştepte. Ar fi vrut să îl strige, dar nu mai avea ramuri şi frunze care să poată cânta în bătaia vântului. Vânturile continuau să bată, dar el nu mai putea scoate nici un sunet. Cu un efort suprem, sufletul său a reuşit să rostească o ultimă chemare: „Vino, vino, iubitul meu”.

Timpul a trecut, iar bărbatul a îmbătrânit. Odată, se afla prin apropiere, aşa că a venit şi s-a aşezat sub copac. Acesta l-a întrebat: „Ce mai pot face pentru tine? Ai venit după foarte, foarte mult timp”.

Bătrânul i-a răspuns: „Ce poţi face pentru mine? Aş vrea să ajung într-o ţară îndepărtată, să câştig şi mai mulţi bani. Pentru asta, am nevoie de o barcă”.

Fericit, copacul i-a spus: „Taie-mi trunchiul şi fă-ţi o barcă din el. Aş fi extrem de fericit să devin barca ta şi să te ajut să mergi astfel în ţara aceea îndepărtată, pentru a câştiga mai mulţi bani. Dar, te rog, ai grijă de tine şi întoarce-te cât mai repede. Voi aştepta de-a pururi întoarcerea ta”.

Omul a adus un ferăstrău, a tăiat trunchiul copacului, şi-a făcut o barcă din el şi a plecat.

Acum, din copac nu a mai rămas decât rădăcina, dar el a continuat să aştepte cu răbdare întoarcerea celui iubit.

Odată, cineva s-a aşesat lângă ciot. Acesta i-a şoptit: „Am un prieten care a plecat departe şi nu s-a mai întors. Mă tem să nu se fi înecat, sau să nu se fi rătăcit. Poate că s-a pierdut în ţara aceea îndepărtată. Poate că nici măcar nu mai este în viaţă. O, cât mi-aş dori să aflu veşti de la el! Mă apropii de sfârşitul vieţii, aşa că tot ce mi-aş mai dori ar fi să aflu veşti despre el. Atunci aş muri liniştit. Dar ştiu că nu ar mai veni nici dacă mi-ar auzi strigătul, căci nu mai am nimic să-i ofer, iar el nu înţelege decât acest limbaj”.

Dacă viaţa noastră ar semăna cu acest copac, întinzându-şi ramurile până departe, gata să le ofere umbră şi adăpost tuturor celor în nevoie, deschizându-şi braţele în faţa tuturor, am înţelege ce este iubirea.

Autor necunoscut

Povestea creionului

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă:
-Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
-E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea.
Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept.
A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă.
Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

6 motive pentru care sa nu te superi pe copii

1. O fetita vorbea cu profesorul despre balene. Profesorul spunea ca este fizic imposibil ca o balena sa inghita un om pentru ca are gatul prea stramt. Fetita i-a spus ca prietenul ei Johan a fost inghitit de o balena. Iritat, profesorul i-a repetat ca acest lucru este fizic imposibil. Fetita i-a raspuns: "Cand am sa merg in rai, am sa-l intreb pe Johan".

Atunci, profesorul a intrebat-o: "Si daca Johan a ajuns in iad ?" si fetita i-a raspuns: "Atunci, ai sa-l intrebi tu.."
2. La o gradinita, educatoarea i-a pus pe copii sa deseneze. In timp ce se plimba printre ei, a observat o fetita care era foarte concentrata asupra desenul ei si a intrebat-o ce deseneaza. Fetita i-a raspuns ca il deseneaza pe Dumnezeu. Educatoarea i-a spus ca nimeni nu stie cum arata Dumnezeu. Fara sa isi ridice privirea de pe desenul ei si la fel de concentrata pe pictura, fetita i-a raspuns: Ai putina rabdare, imediat vor sti!

3. Parintii discutau cu copiii lor de 5 si 6 ani despre cele 10 porunci. Dupa ce au ajuns la porunca despre cum "sa-ti cinstesti parintii", copilul cel mic i-a intrebat daca exista vreo porunca si pentru parinti despre cum sa-si trateze copiii. Cel mare a raspuns fara sa stea pe ganduri "sa nu ucizi!".

4. O fetita statea langa mama ei si o studia. La un moment dat, a observat cat de multe fire de par alb are pe cap si a intrebat-o de ce. Mama i-a raspuns: "De cate ori ma superi, sau faci un lucru rau si eu sunt nefericita, imi iese cate un fir alb". Dupa cateva momente de gandire profunda, fetita i-a raspuns: "Deci asa a ajuns bunica sa aiba tot parul alb …"

5. Elevii dintr-o clasa au fost fotografiati pe rand. Profesoara i-a sfatuit sa ia fiecare toate pozele celorlalti pentru ca atunci cand vor creste mari sa spuna "Iat-o pe Jennifer, este avocata" sau "Iata-l pe Michel, e doctor". O voce micuta din fundul clasei, striga: "Si iat-o pe doamna profesoara, e moarta"

6. Un profesor le preda elevilor despre circulatia sangelui. Ca sa fie mai clar, le-a dat un exemplu: "Daca voi sta in cap, tot sangele se va duce in jos si voi fi rosu la fata. E clar acum ?" Un elev insa, avea o nelamurire: "Atunci cum se face ca daca stau in picioare, acestea nu devin rosii". Colegul de banca ii sopteste imediat "pentru ca picioarele tale nu sunt goale".

Catre sufletul tau

Nu ma intereseaza cum iti castigi existenta... Vreau sa stiu pentru ce suferi si daca indraznesti sa visezi si sa iti urmezi inima...

Nu ma intereseaza cine-ti sunt parintii ... Vreau sa stiu daca vei risca sa fii ridiculizat pentru dragoste, pentru visele tale, pentru aventura unei vieti adevarate...

Vreau sa stiu daca esti in stare sa vezi frumusetea in fiecare zi, chiar si atunci cand nu ti se intampla ceva dragut, si daca poti sa te hranesti cu ea...

Nu ma intereseaza ce planete fac cuadratura cu luna ta. Vreau sa stiu daca ai atins centrul propriei tale tristeti, daca tradarile vietii te-au deschis sau te-au facut sa devii zbarcit si inchis de frica unei noi dureri.

Vreau sa stiu daca poti sa induri durerea, a mea sau a ta, fara sa incerci sa o ascunzi sau sa o faci sa dispara. Vreau sa stiu daca poti trai bucuria, a mea sau a ta, daca poti sa dansezi salbatic si sa lasi extazul sa te cuprinda pana in varfurile degetelor fara sa devii precaut, realist sau sa iti amintesti de limitele omenesti.

Nu ma intereseaza trecutul tau. Vreau sa stiu daca esti in stare sa dezamagesti pe cineva ca sa fii sincer cu tine insuti, daca poti suporta sa fii acuzat de tradare si sa nu iti tradezi propriul suflet, daca poti sa pari neloial si totusi sa ramai demn de incredere. Vreau sa stiu daca poti sa traiesti cu esecul, al meu sau al tau, si sa ramai pe marginea unui lac si sa strigi "Da!" cerului.

Nu ma intereseaza pe cine cunosti si cum ai ajuns acolo unde esti acum. Vreau sa stiu daca ai sa stai alaturi de mine in mijlocul flacarilor fara sa dai inapoi.

Nu ma intereseaza ce studii ai facut, unde si ce profesori ai avut. Vreau sa stiu ce te tine in picioare atunci cand totul in jur se prabuseste. Vreau sa stiu daca esti in stare sa fii singur cu tine insuti si daca iti place cu adevarat compania pe care o tii in clipele pustii...



by necunoscuta unei zane

Fulgi de Zapada si Lacrimi de Diamant

Din nou ma vad la acelasi geam,aceeasi durere,aceasi priveliste. Dorinta de a te simte apropie,caut sa Iti desenez chipul prin fulgii minunati de zapada ce cad rand pe rand din acelasi cer neschimbat. Desenand chipul Tau,incepeam sa gasesc calitatile care Il deosebeau de celelalte chipuri.. O fata radiind de fericire si totodata o fata pe care se gasesc lacrimi de diamante.. Un zambet mai alb ca orice lucru,si totusi o dezamagire mai mare decat mi’o puteam imagina..
Ti’am desenat chipul,acum cand te simt asa aproape de mine incep sa iti vorbesc.. Iti vorbesc de durerea sufletului meu,de durere ce mi’o provoaca oamenii prefacuti,mincinosi, prieteni care ajung sa te dezamageasca mai mult decat un dusman.. Durerea care o simt cand vad ca nicaieri numai gasesti dragoste.. sinceritate,incredere.
- Of Doamne .. Esti singurul meu prieten care nu ma va dezamagi si stiu ca nici nu o va face. Esti singurul care stiu ca pot avea incredere. Unde e dragostea cu care tanjea fiecare om dupa Tine.. unde e partasia care atat de mult ne zidea pe fiecare? Unde a disparut totul ? De ce am lasat ca totul sa fie destramat? De ce?.. Stii Doamne. Esti singurul lucru care mai imi da putere sa merg mai departe,sa imi traiesc viata cu tot cu dezamagiri si inimi frante.. Imaginea ta pe cruce,ranile tale adanci, lacrimi de sange ce curgeau pentru un pacatos ca mine.. Stiam si stiu ca nu merit… A fost prea mult pentru un om ca mine.. Oare lumea nu realizeaza ce mult valorezi ? Ai fost dat TU pentru O LUME INTREAGa.. Erai dispretuit si totusi ne’ai iubit .. Erai scuipat si totusi mergeai mai departe… Nu durerea fizica te durea,nu bicele,nu cuiele.. Ci faptul ca toata lumea te renega. Toata lumea…
Pe chipul desenat intre fulgii stralucitori de nea,niste lacrimi ca de diamante cad rand pe rand.. Simtindu’l cum ma ia la pieptul lui.. Stau si numar diamantele ce cadeau din ochii Lui perfecti.. La ureche imi soptea cuvinte mii “Te iubesc”.. Il simteam cum plangea alaturi de mine,cum radea alaturi de mine.. Cum ma asculta cu atata dragoste .. “ Stii copilul meu .. Cum Eu sunt motivul care mai continui prin viata aceasta rea.. Tot asa si tu esti motivul pentru care eu rabdam,plangeam,iubeam.. Tu esti motivul pentru care plang. Tu esti motivul pentru care eu am stat acolo,sus pe cruce.. dispretuit de oameni.. Asa mult te iubesc pe tine,pe toata lumea.. Asa mult as vrea sa vad dragostea mea plutind printre voi.. Legand o armonie.. O dragoste care sa se citeasca pe chipurile voastre,in zambetele voastre.. Vreau sa simtiti din plin ca va iubesc .. Si chiar daca nu o sa mai fie fulgi de nea,sa stii ca tot o sa fiu langa tine. Tot timpul sunt si voi fi.. Cum am mai zis,am dat tot,ca sa te am pe tine!”

Acum stiu cu siguranta ,chiar daca toata lumea ma va dezamagi stiu pe cineva care imi va fi alaturi de mine totdeauna,neconditionat..

UN GAND SI TOTUSI O DORINTA

Vizionam niste filmulete...triste zic eu,chiar pline de durere...Era niste filmulete in memoria unor persoane ce nu mai sant printre noi,poate sunt sus...sau poate sunt jos....Ciudat este la fiecare filmulet era textul DUMNEZEU SA TE IERTE!oare cum ar mai fii posibil asta?
de ce se amagesc oameni ca dupa moartea lor 2 lumanari aprinse si o rugaciune udata de lacrimi a celor dragi,ii fac sa ajunga in Cer.O,ce usor ar fii...cum ar putea Dumnezeu sa te ierte daca TU atunci cand traiai nu ai avut timp pentru El???
Stand si gandindu-ma...am ajuns la concluzia ca......si eu am nevoie de iertare:( Daca in noaptea asta as inceta sa mai exist as vrea sa ajung in Cer...la fel ca tine cititorule!dar oare acolo vom ajunge?
Avem asa multe planuri....deja stim ce vom face la anul pe vremea aceata,da stim,dar ceea ce nu stim e daca vom mai fii in viata atunci.Nu stiim daca traim inca 2 ore sau poate,3 ani...sau poate 50 de ani,sau chiar mai mult.
Poate....sau poate nu...

Doamne,ajuta-ma sa imi curat si sa imi mentin sufletul curat,te rog din toata inima...din inima mea pacatoasa si cu putina credinta ce o am....te rog Doamne apleacati urechea la ruga ce o indrept spre Tine...AMIN

by me for you