Prietenii...necesarul vital

De mici incepem sa relationam cu cei din jur,ne place sa fim inconjurati de oamenii ce ne iubesc si noi ii iubim.Prietenii...sunt acei oameni care te ajuta fara sa le-o ceri...sunt acei oameni care se simt bine cu tine,si nu pentru banii si influenta ta..sunt acei oameni cu care te simti bine...sunt acei oameni care se trezesc la ora 2 noapte sa iti tina capul pe umarul lor...
Toti oamenii te aud cand vorbesti; prietenii insa inteleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep si ceea ce n-ai spus in cuvinte,avem asa mare nevoie de prieteni....dar cati dintre noi stiim sa mi alegem???eu una,recunosc alegerea prietenilor nu e punctul meu forte.Am dat-o de multe ori in bara la acest capitol si probabil o sa o mai dau.....dar totusi pot sa ma laud cu niste prietenii cu adevarat adevarati:).
Un prieten este o persoana cu care pot fi sincer. In fata lui pot gandi cu voce tare,tu in fata cator persoane ti-ai permite sa gandesti cu voce tare?Prieten este acela inaintea caruia iti poti descarca toata povara inimii, cu bine si rele, grau si pleava laolalta, stiind ca blandetea mainilor lui va lua totul si va face selectia, pastrand ceea ce merita sa fie pastrat si, cu suflarea bunatatii, dand deoparte ceea ce trebuie aruncat.
Cineva mi-a spus odata ca mai degraba gasesti o perla de cat un prieten,m-a intristat...dar ma facut sa meditez la aceeasta,si ma facut sa fiu o prietena mai adevarata.
Nimeni nu poate trai fara prieteni, chiar daca stapaneste toate bunurile lumii,prieteni sunt ingeri nostri pamantesti pa care Tatal i-a trimis sa ne ajute sa trecem prin viata...


By necunoscuta unei zane ♪ ♫

Ce este de fapt cu adevarat prietenia?

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt,a te deschide tot.Este exact,dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt,nu tu!Esti considerat sincer nu"cand nu ascunzi nimic"celuilalt,ci cand nu ascuzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.Este poate paradoxal,dar e asa;sinceritatea ta nu se verifica prin tine,ci prin celalalt.Daca sti sa fii cu adevarat sincer, daca intotdeauna esti pregatit sa spui adevarul -chiar daca uneori este dureros si greu de acceptat-,daca poti sa-i intelegi pe cei din jur,sa-i simti,sa-i "citesti",sa-i sustii...atunci inseamna ca poti fii un prieten adevarat! si...un prieten este o persoana cu care pti fi sincer.In fata lui poti gandi cu voce tare;el stie sa te asculte si mai presus de asta,el poate sa te inteleaga. Nu uita niciodata:prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu atunci cand au dreptate,ci atunci cand gresesc! Prieteniile cele mai stranse se leaga intre oameni care iti respecta libertatea;cei care mereu iti spun cand cred ca gresesti,cand nu inteleg ce faci,dar nu iti impun niciodata sa te schimbi..te lasa sa pleci si sa vii la orice ora si de oriunde(daca asta nu iti face rau),stiind k mereu te vei intoarece la ei cu ganduri noi.Eu cred k alaturi de acesti oameni nu ratezi nimic,de la cele mai adanci suferinte pana la cele mai luminoase si dulci bucurii.In schimb,prietenii falsi mereu "iti sar la gat",intotdeauna cer explicatii,siruri lungi de explicatii...iar daca ceea ce ai facut lor li se pare anormal,atunci iti aduc nenumarate reprosuri si incearca cu brutalitate sa-ti impuna sa te schimbi.Dar totusi..inca ma intreb:"ce ste de fapt cu adevarat prietenia???".Un drept sau un privilegiu?Oricum ar fi,nimeni nu are dreptul sa reproseze altuia modalitatea de abordare a ei,sau perspectiva asupra ei.Prietenia e libertate neconditionata si ajutor cand te afli la greu. Anyway..un prieten este cineva care te cunoaste asa cum esti,intelege ce ai fost,accepta ce ai devenit si,cu blandete,te lasa sa cresti in continuare. :):):) by:"Zana unei Necunoscute"

"Tu esti unic!"

Nu uita niciodata ca nimeni nu vede cerul asa cum il vezi tu si nimeni nu stie tot ce stii tu. Fata ta nu o mai are nimeni pe acest Pamant si ochii acestia ii ai doar tu! Esti bogat si bogatia ta nu sunt banii tai,ci viata ta.
Tu esti dorit! Da,esti dorit indiferent daca iti canti cantecul vietii in duo sau in mono. Nu esti un rod al intamplarii,o teorie,un capriciu al naturii.Nu uita niciodata ca faptul ca traiesti si respiri nu a fost ideea ta ci a Altcuiva. Nu uita niciodata ca nimeni nu gandeste,nu simte,nu se manifasta ca tine... Nimeni nu zambeste cum o faci tu!
Esti un gand a lui Dumnezeu si inca unul din El. TU esti TU..Da,TU esti TU!



By:"Zana unei Necunoscute.."

Cea ce spun altii despre tine....

Dintotdeauna am detestat persoanele barfitoare...dintotdeauba m-au deranjat barfele pe care le auzeam,atatea neadevarur pe care cineva le spune cu atata credibilitate incat ii face pe altii sa creada.

Desi multi ar spune ca barfele nu m-au afectat niciodata s-ar insela.Bucuria mea este caci acum le pot spune zambind: "Adevarul este ca nu am vrut sa arat durerea ce mi-o provoca fiecare neadevar rostit,dar acum nu-mi mai pasa deoarece ceea ce va conta cel mai mult in ultima instanta nu va f ce vor spune oamenidespre mine,ci ceea ce va spune Dumnezeu."

Intotdeauna resentimentele te afecteaza mai mult pe tine decat pe cel care te-a ranit.Cei care te-au ranit in trecut pot sa te raneasca in continuare numai daca tu pastrezi durerea prin resentimente.
Taty(God) e specialist in a da oamenilo un nou inceput.Tu fa un singur pas...El ii va face pe restu:)be blesse!


By necunoscuta unei zane ♪ ♫

"TU TRAIESTI REALITATEA!"

Câteodată viaţa acesta ţi se pare prea dură…ca şi cum te-ai lupta cu munţii. Te crezi viteaz şi la un moment dat te trezeşti sclav…sclavul propriului tău eu, trecut, amintiri, speranţe, vise. Şi ce sens are? Ai plecat…dar problema e unde ai ajuns…ai plecat pe un drum care nu are întoarcere…din păcate…un trecut care te trage în jos? Nebunule, cum ai îndrăznit să visezi în culori? Nu ştiai că viaţa e monocromatică? E alb sau e negru…e pace sau furtună…e lumină sau întuneric. Şi te întrebi ce sunt cuvintele nebune ce izvorăsc din pieptul tău? De unde atâta revoltă împotriva celui ce Te-a creat…de unde atâta ură, durere, mânie…
Şi spui : Gata, eu am terminat aici! Dai cu pumnul în masă şi ai plecat. Nu priveşti în urmă…nu te mai interesează…dar în spate a rămas Cineva cu capul plecat, cu inima strapunsă şi….cerul plange. Merită? Pentru ce?
Acum o să te întrebi daca ştie…dacă Îi pasă…ştie prin ce treci…ştie că e un joc care nu se mai termină…ai intrat când ai vrut. Problema se pune că iese cine mai poate, nu cine vrea. De atâtea ori ai jurat că nu o să mai auzi prezentul continuu al ploilor, ca o să zăresti soarele…nu, nu din nou soarele negru şi întunecat al lui Durer…soarele…că o să visezi, o să iubeşti simplu şi curat…o viaţă fără prea multe măşti de luat şi de dat jos… Chiar? Nici tu nu te poţi crede…de câte ori ai zis, dar nu ai făcut. De câte ori ai vrut să pleci şi nu ai ajuns. Inima îşi are raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaşte…nu poţi înţelege nici tu cum ai început un sfârşit …cum inima ta nebună te-a lăsat să ajungi aşa…ai ajuns un nebun, un actor care joacă într-o piesa proastă de teatru fără spectatori…amăgindu-te singur nu vei gasi lumina. Incotro, amice?
Să-ţi spun ceva…ai o şansă în fiecare zi să pleci…să renunţi…să schimbi tot ce e rău şi murdar în viaţa ta…dar nimeni nu-ţi garantează ziua de mâine. Nu da înpoi, pentru că fantasmele pot prinde contururi fizice şi pot cădea peste tine când paza sufletului doarme înşelată de păcatele prezentului… şi nu mai spune de mâine…nu te mai amăgi că şi mâine e o zi…nu trăieşti pe aripile vântului. Tu trăieşti realitatea! Fă tu ceea ce mulţi dintre noi aşteptăm…o schimbare a sfârşitului…iminentul sfârşit …sau poate …dar nu ştiu.
Fii tu vitezul care iese să se lupte cu giganţii! El e cu tine! Noi poate te vom urma…

by:"Zana unei Necunoscute.."

Creat sa traiesti vesnic

Ai vrea?ar fii asa minunat!gandeste-te vei fii intr-un loc unde nu o sa te mai doara nimic,vei fii perfect sanatos.Poate acuma suferi,te doare sufletul extrem de mult sau poate ai o multime de probleme....Ti-ar place sa scapi de toate aceste probleme lumesti???
Viata nu este tot ce exista..ea este mai mult decat aici si acum,pentru cei credinciosi pamantuk este locul de pregatire,gradinita,testarea pt viata lor din vesnicie.Ai grija!MODUL IN CARE ITI DEFINESTE VIATA SI DETERMINA DESTINUL TAU.
Comparativ cu vesnicia,viata este foarte scurta,nu vei fii mult timp aici,prin urmare nu te laga prea tare de banii.Timplul tau pe acest pamant nu este povestea complecta a vietii tale.Trebuie sa astepti sa ajungi in cer ca sa traiest celelalte capitole ale vietii tale.:)
Ce frumos ar fi ca in dreptul numelui tau sa scrie:CREAT SA TRAIASCA VESNIC


By necunoscuta unei zane ♪ ♫

Faptele mărunte contează!

Zicea cineva atât de frumos: "Lucrurile mici produc bucurii mari!" şi într-adevăr este aşa.

Ceea ce ţie îţi pare mărunt poate fi ceva uriaş în ochii altcuiva, întreabă-l pe Bohn Fawkes.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost pilotul unui B-17. Într-una din misiuni el a ţinut piept artileriei antiaeriene din partea naziştilor. Deşi rezervoarele cu combustibil au fost lovite, avionul nu a explodat, iar Fawkes a reuşit să aterizeze. În dimineaţa care a urmat, Fawkes i-a cerut şefului de echipaj glonţul german ca să-l păstreze drept suvenir pentru norocul avut. Şeful i-a explicat că nu a fost numai unul, că s-au găsit unsprezece gloanţe în rezervor, dintre care nici unul nu a explodat. Tehnicienii au deschis gloanţele şi au descoperit că nu erau încărcate cu explozibil. Erau goale şi inofensive, cu o singură excepţie. Excepţia conţinea o bucată de hârtie rulată cu grijă. Pe ea se afla un mesaj în limba cehă. "E tot ce putem face pentru tine deocamdată". Un grănicer curajos se ocupa cu dezamorsarea bombelor şi cu înscrierea acestui mesaj. Nu putea pune capăt războiului, dar a putut salva un avion. Nu putea face totul, dar a putut face ceva şi a făcut-o. Aşadar trimite acel mesaj. Dă acel telefon. Completează acel cec. David a avut o praştie. Rahav a avut o funie. Dorca a avut un ac. Toţi au fost folosiţi de Dumnezeu. Tu ce ai? John Wesley spunea: "Fă tot binele de care eşti în stare, prin toate mijloacele posibile, pe toate căile posibile, în toate locurile posibile, la orice oră posibilă, tuturor oamenilor posibil, atâta vreme cât poţi".

Cu Dumnezeu, faptele mărunte contează!

Lucrurile mărunte sunt cele pe care le foloseşte Dumnezeu de cele mai multe ori pentru a produce bucurii mari celor din jur şi chiar poate unor oamnei pe care noi nu-i cunoaştem!

Deci nu uita: "Este preţuit de Dumnezeu şi ceea ce faci tu contează!!!"
"Căci cine dispretuieste ziua începuturilor slabe?.." (Zaharia 4:10)

Cand cerul tace...

Autor:Duciuc Lidia


Ai trecut prin momente cand cerul a ramas tacut. Te-ai intrebat: de ce?
Asteptai cu ardoare un raspuns din partea Domnului, si...degeaba...nu l-ai primit...dar oare de ce nu vine raspunsul?
Stim ca, chiar si atunci cand El tace, exista intotdeauna un motiv...
Poate ca, totusi, El chiar mi-a vorbit, dar nu I-am raspuns si, de aceea, El asteapta...
Sau, poate ca mi-a vorbit, dar L-am refuzat.
Poate El vrea sa-mi vorbeasca, dar eu nu-L las...pentru ca eu stiu mai bine problemele cu care ma confrunt, deoarece eu trec prin incercare...
Sau poate ca tace pentru ca este randul Lui sa taca...
Dar eu stiu ca " toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau. Cuvantul "toate" inseamna ORICE lucru....tacerea este si ea unul din aceste "toate lucrurile"...
Il iubim pe Dumnezeu si suntem iubiti de El. Ne-a demonstrat aceasta si continua sa o faca chiar daca, pentru o vreme, cerul tace...
El tace, dar cu siguranta nu o face cu placere....poate inima Ii plange pentru noi...

Esti binecuvantat

Ti se intampla aproape in fiecare zi , sa te gandesti:oare ce rost mai are viata aceasta? muncesc, ma odihnesc, mananc, imi fac treburile care le am de facut, apoi.....nimic...pur si simplu trec zilele , una dupa alta, si acelasi lucru sa repeta mereu. Dar atunci cand traim cu un scop in viata, avem cel mai bun motiv sa ne bucuram chiar si de momentele cand cadem in esec.

Exista in lumea aceasta, un anumit fel de oameni pentru care viata nu inseamna altceva decat, munca, munca, munca, hrana, munca, iar munca, odihna, apoi munca, dupa aceea 2-3 ore de distractii, duppa care din nou munca.

Acesasta categorie de crestini, se aseamana cu niste pui de gaina care se vad intotdeauna neputinciosi, fara sanse de a reusi in viata, piuie mereu, ca ceva nu le merge bine, se vad totdeauna ca fiind victime ale celorlalti, se autocompatimesc din motive neesentiale, lucruri marunte...etc.

Insa Dumnezeu ne sfatuieste, ne indruma,, ne ajuta sa nu fim ca acesti pui, ci sa ne asemanam cu vulturii, care, desi uneori se afla in adancimi, ei isi iau zborul pe inaltimi, indiferent de situatie.

daca esti si tu un vultur, ajuta pe cei care sunt pui, sa devina si ei vulturi, iar daca te aflii in acea situatie al puiului care nu-si gaseste closca. straduieste-te prin rugaciune, post, si apropiere de Dumnezeu, sa devii un vultur.

BY NARCISA

Ce nu vede Dumnezeu-George Petre

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
O fapta buna cand o faci
Si-apoi vestesti la toata lumea
Si trambitezi si nu mai taci!…

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand tu te rogi la el mereu
Ca sa te vada toata lumea
Caci tu mirosi a fariseu!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Cand predici fara sa traiesti
Si nu isi va aduce-aminte
De nu te stie ca-mplinesti!

Sa stii ca Dumnezeu nu vede
Ca faci biserici si cladesti,
De nu-ti faci timp si pentru suflet
Si daca nu te pocaiesti!

Si-apoi sa stii ca nu te vede
Daca la cina vii certat
De nu te-ai dus intai la semeni
Sa-ti ceri iertare de pacat!…

Si ce nu vede niciodata
Este pacatul ce l-ai spus
Cand te marturisesti cu lacrimi
Si vii ‘naintea Lui Isus!

De-aceea fii cu-ntelepciune
Si fii smerit si bland mereu,
Caci a fi om mare-i minunea
Si-atunci te vede Dumnezeu!
Sursa:misiune.ro

Cei 1000 de catelusi

Nu raspunzi pentru chipul pe care il ai, ci pentru ceea ce faci.

Se zice ca demult, intr-un sat mic si indepartat, era o casa parasita. Intr-o zi, un catelus, cautand adapost pentru a se ascunde de soare, s-a strecurat printr-o crapatura a uneia dintre usile casei. A urcat incet scarile vechi de lemn. Sus a dat peste o usa intredeschisa; incet, a intrat in incapere. Spre surprinderea lui, si-a dat seama ca in camera mai erau inca 1000 de catelusi care-l priveau fix asa cum ii privea si el pe ei. Catelusul a inceput sa dea din coada si sa ciuleasca urechile putin cate putin. Si ceilalti catelusi au facut la fel. Mai apoi a zambit si a latrat vesel la unul din ei. Catelusul s-a mirat sa vada ca toti cei 1000 de catelusi ii zambeau si ei si latrau cu bucurie inspre el! Cand a iesit din camera si-a spus in sinea lui: "ce loc frumos! O sa mai vin pe aici sa-i mai vizitez!"
Dupa un timp, un alt catelus fara stapan a intrat in acelasi loc.
Dar, spre deosebire de primul, acesta, cand i-a vazut pe cei 1000 de catelusi, s-a simtit amenintat pentru ca il priveau intr-un mod agresiv. Pe urma a inceput sa maraie; imediat a observat ca si cei 1000 de catelusi maraiau la el. A inceput sa latre cu furie; ceilalti 1000, la fel. Cand a iesit din camera, catelusul si-a zis: "ce loc ingrozitor! Nu mai vin niciodata aici!"
In fata casei scria: "casa celor 1000 de oglinzi".

"Toate fetele din lume sunt oglinzi". Decide ce chip vei arata si asa vei fi si pe dinauntru.

Lucrurile cele mai frumoase din lume nu si vad si nici nu se ating, se simt doar cu inima.
Mai intai trebuie sa ploua ca apoi sa apara curcubeul!

Un adevarat test al dragostei..;)

Trebuie sa ai rabdare si timp sa citesti..dar meritaaa!! .....In Gara Centrala din New York City, locotenentul John Blanchard se uita la ceasul mare. Era sase fara cinci. Inima ii batea nebuneste. Exact la ora sase avea sa o intalneasca pe fata de care credea ca este indragostit, dar, pe care nu o intalnise niciodata. Iata ce se intamplase.....
In timpul celui de-al 2-lea razboi mondial, John, parcursese un stagiu de pregatire pentru pilotaj in Florida si in timp ce se afla acolo, intr-o zi, a mers la biblioteca sa se documenteze dintr-o carte. Rasfoind cartea, a observat ca cineva facuse notite pe margini. Citind observatiile patrunzatoare facute cu un frumos scris de mana si-a zis, " Mi-ar placea sa cunosc persoana care a scris notitele acestea, oricine ar fi; dupa observatiile pe care le face, pare a fi atat de buna, de blanda si de inteleapta".
S-a uitat la una din paginile de inceput ale cartii si a vazut pe ea un nume: Hollis Maynell, New York City. Atunci a decis sa incerce sa o gaseasca. Cu ajutorul cartii de telefoane a orasului New York, a gasit adresa ei si i-a scris o scrisoare. A doua zi dupa ce i-a scris, a fost imbarcat pentru a merge pe front.
Surprinzator, Hollis i-a raspuns la scrisoare. Curand cei doi au inceput un schimb regulat de scrisori, care avea sa se intinda pe toata perioada razboiului. " Scrisorile ei erau asemanatoare notitelor pe care le facuse pe marginile acelei carti" avea sa-si aminteasca John mai tarziu " Prin ceea ce-mi scria, Hollis ma mangaia si ma ajuta nespus de mult".
Intr-una din scrisori, John ii marturisea ca fusese ingrozit de moarte, cand, intr-o noapte au zburat pe deasupra Germaniei. Hollis l-a incurajat raspunzandu-i, " Toti barbatii curajosi au momente in care le e frica. Data viitoare cand iti va fi frica, spune urmatoarele cuvinte, " chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de nici un rau, ca Tu esti cu mine".
Pe masura ce schimbau scrisori, John simtea ca incepuse sa se indragosteasca de Hollis. Intr-o zi i-a scris " te rog sa-mi trimiti o fotografie de-a ta " dar ea i-a raspuns, " Nu, nu-ti trimit. Relatiile nu se zidesc pe felul cum arata oamenii". El insa se simtea tot mai atras de ea si dorea sa o cunoasca personal. In cele din urma a sosit si ziua cand urma sa revina in tara intr-o permisie.
I-a scris ca se va intoarce acasa si ca ar dori sa ia pranzul cu ea. Au convenit sa se intalneasca in Gara Centrala din New York, la ora sase p.m., langa ceasul cel mare.
"Ma vei recunoaste dupa trandafirul rosu pe care il voi purta", i-a scris ea. In cele din urma, a sosit si marea zi.
John astepta emotionat sa o cunoasca in sfarsit pe fata pe care credea ca o iubea. Iata cum relateaza John prima lui intalnire cu Hollis Maynell:
..O tanara venea spre mine; avea o fata placuta, cu o linie usor alungita. Parul blond ii cadea in bucle peste urechile delicate. Ochii ii erau albastrii ca cerul de mai. Buzele si barbia ei exprimau o fermitate blanda si in costumul verde pal, arata ca pimavara care s-ar fi trezit la viata!
Emotionat, am facut cativa pasi inspre ea, uitand cu desavarsire ca domnisoara pe care o asteptam trebuia sa poarte un trandafir rosu, ceea ce tanara, care-mi furase privirea nu avea....:(
Vazand ca ii stateam oarecum in cale, domnisoara s-a oprit pret de cateva clipe. Un zambet usor, provocator, ii aparu pe buze...." imi dai voie, soldat?", intreba ea timid. Am mai facut un pas spre ea..si atunci am vazut-o...pe Hollis Maynell cu trandafirul rosu prins la rever, exact in spatele fetei in verde.
Inima parca mi s-a oprit in loc. Doamna cu trandafirul rosu era o femeie plinuta, trecuta bine de 40 de ani. Parul in buna parte carunt ii era strans sub o palarie cam uzata. Gleznele-i destul de groase erau varate in niste pantofi cu tocuri joase. Fata in costum verde se indeparta repede. Trebuia sa aleg. Sa o urmez pe frumoasa care tocmai imi vorbise sau sa raman si sa o cunosc pe femeia aceea deloc atractiva..stiam acum ca era Hollis Maynell??
Am decis fara sa ezit. M-am intors inspre femeie si i-am zambit, incepand insa sa-i vorbesc, ma simteam sufocat de o dezamagire amara. "Trebuie sa fiti domnisoara Maynell" am zis, intinzandu-i mana. " Sunt foarte bucuros ca ati acceptat sa ne intalnim. Va invit sa luam pranzul impreuna".
Pe fata femeii aparu atunci un zambet larg. " Nu stiu ce vrei sa spui, tinere", raspunse ea, " dar cred ca ai vazut-o pe domnisoara aceea in costum verde, care tocmai a trecut, nu? Am intalnit-o in tren. Ea m-a rugat sa port trandafirul asta la rever. Mi-a spus ca daca ma vei invita sa luam pranzul impreuna, sa-ti spun ca te asteapta la restaurantul acela mare de peste drum....spunea ca e un fel de test".