Faramituri de soare..

Raze de speranta imi insenineaza viata in fiecare dmineata,si,parca,cu fiecare adiere de vant care zburda prin parul meu,zambetele se inmultesc...
Cu toate acestea,uneori simt ca lucrurile scapa de sub control si soarele se ascunde dupa un nor cenusiu,iar vantul,vantul care odata imi era cel mai bun prieten,acum se dovedeste a-mi fi impotriva.Oare de ce inima se clatina la fiecare vijelie,oricat ar fi de usoara?Oare de ce in sufletul meu mai exista frica si indoiala?
Si..chiar atunci cand simti ca problemele se agraveaza,si nu mai exista urma de speranta,Dumnezeu lucreaza in cel mai subtil,minunat si simplu mod!
Ce mare-i Dumnezeu!
El gaseste intotdeauna o scapare si mereu aduce curcubeul.
Multe minuni a facut in viata mea,multe lucruri simple,dar totusi de o valoare imensa,iar eu am fost prea grabita in alergarea de pe pamant,incat sa le observ.Dar astazi a sunat "alarma" si m-am trezit la realitate;Dumezeu mi-a aratat inca o data ce mult me iubeste...mi-a presarat atata fericire in suflet..nu preget sa-i multumesc!
Azi si acum,sunt convinsa ca Dumnezeu ma iubeste mai mult decat orice!Sunt pregatita sa-i multumesc toata viata... si cred ca fiecare dintre noi ar trbui sa se opreasca o clipa si sa mediteze la fiecare lucru care i se intampla,observand ca tot ceea ce suntem,tot ceea ce avem si tot ce ne inconjoara este numai gratie iubirii Dumnezeului nostru.
De fiecare data cand suntem "in vale",sa nu uitam ca si acolo este Dumnezeu cu noi,sa nu deznadeajduim,sa fim tari si plini de incredere,caci Dumnezeul de pe munte este acelasi si in vale,e acelasi atunci cand iti merge bine,cu atat mai mult cand iti este greu;El este cu tine si nu te va parasi.
Deci,increderea sa nu ni se clatine,iar speranta sa fie stapana sufletului (n incercare). Precum pentru a se forma curcubeul este nevoie de ploaie,asa si fericirea are nevoie de incercare si lacrimi.
De azi inainte fiecare incercare o sa o privesc precum o scara:cu cat urc mai multe,cu atat ajung mai sus,la cer.. Chiar daca soarele nu se va ivi pe cerul sufletului meu in fiecare dimineata,si va fi innorat,o sa astept in tacere sa apara,bucurandu-ma de zilele in care el domnea si incercand sa inveselesc norii,sa nu mai fie atat de sobrii,sa fiu fericita si alaturi de ei si ei de mine,adica..sa privesc incercarea cu ochi senini si sa o consider o faramitura de soare. :)