sâmbătă, 13 februarie 2010

Viata-o scanteie intre doua eternitatii


Viata este un proces de devenire,o combinatie de starii prin care trebuie sa trecem:o lacrima,un zambet,o dezamagire,o implinire,o joaca,o gluma,dragoste, ura,o vesnica tesatura de dorinte...
Oamenii se simt in siguranta atunci cand cunosc toate detalile a ceea ce va urma,ii sperie moartea,le este frica de simplu fapt ca misterul mortii pentru ei nu a fost dezlegat inca.E oare normal ca un simplu gand spre moarte sa iti umple trupul de furnicaturi,sa-ti provoace atata groaza,sa te infioare?Poate e normal sau poate nu...moartea ramane acelasi fenomen simplu pe care oamenii il fac sa para asa de inspaimantator.
De cand ne nastem neindreptam spre moarte,fiecare clipa care trece e un pas mai aproape de ea.Un numar infinit de clipe au trecut,poate pe unele le-ai irosit nepretuindu-le fiecare clipa in care iti ti ochii atintiti spre aceste randuri reprezinta un pas;un pas ce te aduce mai apoape de moarte.Nu pot intelege de ce unora le este frica de moarte,nu este mai mult decat o clipa.
Unii spun ca moartea este ceea mai grea pedeapsa,depinde de fiecare in parte,depinde in ce iti este ancorata credinta,depinde despre ce ai invatat despre viata sau moarte.Viata e ca o carte....o carte vesnic deschisa,cu pagini albe ce asteapta sa fie scrise,pentru unii sfarsitul povesti lor se incheie atunci cand moarte ii rupe de aceasta lume;ei nu stiu ca defapt nu mor,doar se muta pe o stea.
Nu stiu daca pentru mine povestea de aici va mai tine mult,poate e vorba de doua ore,o saptamana sau poate multi ani.Dar ceea ce stiu este ca pentru mine sfarsitul vietii nu inseamna sfarsitul povesti mele,e doar inceputul...continuarea sa va scrie in Cer.



Muresan Ema clasa a-IX-a A

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu