Imaginile prinţeselor fermecătoare din basmele pe care le citeam cu „sufletul la gură” în anii copilăriei, şi pe care le visam apoi cu ochii deschişi ne-au cucerit, şi ne-au făcut să ne dorim să trăim în pielea lor măcar în imaginaţia noastră. Cu timpul intrând în realitatea şi truda zilnică ne simţim mai degrabă reversul prinţesei probabil cenuşărese... cu lumina bucuriei stinsă în ochi, dezamăgite, obosite, neînţelese... Ce însemnă la urma urmei o prinţesă? putem vreodată să fim prinţese?Prinţesa este forma feminină a prinţului. În limba latină prinţ înseamnă cetăţeam de onoare, cetăţean principal, iar termenul „prinţesă” era folosit pentru partenera unui prinţ sau pentru fiicele acestuia, femei al căror statut în viaţă depindea de relaţia lor cu un prinţ şi care puteau fi dezmoştenite şi deposedate de titlu. Această practică a făcut ca mulţi oameni să considere că aceste titluri (prinţ şi prinţesă) sunt rezervate rudelor de gradul I al unui rege sau al unei regine. De la prinţesa aceea dulce cu un corp, ten, par, totul perfect, îmbrăcată elegant până la prinţesa războinică tip Xena, este foarte greu de identificat ce tip de feminitate poate fi numită „prinţesă” şi care nu poate fi numită astfel. Îmi amintesc când în copilărie am văzut pentru prima dată o prinţesă adevărată era o ştire despre regatul din Anglia. Am rămas cu gura căscată: nu era foarte tânără, nu avea părul lung, nu avea crinolină, nu era deloc frumoasă, şi aşa în mintea mea s-a furişat confuzie despre ceea ce însemnă prinţesă. Peste câţiva ani am aflat cu stupoare de la o prietenă de-a mea că nici noi nu eram prinţese, din cauză că părinţii noştrii sunt oameni simpli şi modeşti, care nu au reuşit să ne ofere material o situaţie strălucitoare...că eram nişte fete comune, care speram măcar la titlul de cenuşărese, care să fim salvate de un prinţ care să ne vadă nemaipomenite, şi să ne ducă într-o ţară unde să ne simţim împlinite şi unde să ne descoperim semnificaţia. Este o povestire care mi se pare că se potriveşte în acest context. Se întâmpla în perioada când în America era perrmisă sclavia. Era o familie foarte săracă, unde nu la mult timp timp după ce s-a născut primul băieţel căruia i-au pus numele Abel, tatăl – susţinătorul familiei moare subit într-un accident. Mama lui Abel atunci cu inima frântă a început să muncească la portul din apropiere, şi făcea curăţenie în vapoare, ca să-şi poată asigura un trai modest ei şi fiului său.După ce a Abel a împlinit 5 ani, mama lui s-a îmbolnăvit şi deoarece nu avea bani să meargă la medic în scurt timp a murit. Marinarii din port care o cunoşteau pe femeie au plătit pentru înmormântarea ei, şi în schimbul banilor au luat copilul să le slujească ca şi sclav. Dar pentru că au contribuit financiar mai mulţi marinari, s-au hotărât să tragă la sorţ care dintre ei va lua copilaşul şi va plăti celorlalţi restul de bani. În timp ce pregăteau sorţul inima lui Abel tremura de frică. Atmosfera aceea plină de fum, răsetele stridente şi vorbele marinarilor l-au făcut să rămână mut şi nemişcat de spaimă. Deodată uşa s-a deschis şi o rază puternică de lumină a străpus atmosfera infernală a încăperii, şi în prag s-a ivit o siluetă înaltă a unui bărbat puternic. A lăsat uşa deschisă şi s-a apropiat de masa unde se hotăra destinul lui Abel, a vorbit ceva şoptit cu marinarii, apoi a luat sorţurile lor şi le-a aruncat la coşul de gunoi. S-a apropiat de copilaş, i-a zâmbit şi l-a luat de mânuţa tremurândă în mâna lui mare şi puternică. Era căpitanul, care l-a infiat pe Abel, a plătit pentru el marinarilor datoria, şi a investit în el trasformându-l din copil de rob în fiu de căpitan. Ceea ce a făcut căpitanul acela pentru Abel, a făcut Dumnezeu pentru tine, a luat sorţul pe care l-au aruncat cei care ţi-au spus că nu eşti bună de nimic, cei care ţi-au spus că nu eşti frumoasă, că nu ai voie să visezi prea sus, că nimic din ceea ce faci nu e bine, sau cine ştie ce vorbe ţi-ar mai fi spus şi le-a aruncat la coşul de gunoi. Apoi a îndreptat sorţul tău spre o moştenire plăcută, şi ţi-a dat o frumoasă moşie. Ps.16:5,6 „Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos.” Romani 8:17 „N-a ales Dumnezeu pe cei săraci în ochii lumii acesteia, ca să-i facă bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei, pe care a făgăduit-o celor ce-l iubesc?” Iacov 2:5.Dacă şi tu te simţi ca şi cenuşăreasa, dacă nu îţi găseşti sensul dacă nu eşti împlinită, dacă te găndeşti că nimic bun nu ţi se poate întâmpla, mergi înaintea lui Dumnezeu aşa cum cenuşăreasa din poveste a mers la acel banchet, cu aşteptări mari, pregătită pentru a se transforma! Predă-ţi viaţa încă odată înaintea Lui, pune sorţul vieţii tale în mâna Lui, şi El îl va îndrepta spre această moştenire făgăduită care te transformă într-o prinţesă.Cineva spunea aceste cuvinte cu care ai putea să te identifici şi tu „orice s-ar întâmpla, un singur lucru nu se poate schimba. Dacă am ajuns o prinţesă în cârpe şi zdremţe, pot fi o prinţesă în interior. Ar fi mai uşor dacă aş fi înveşmântată în straie de aur, dar este o victorie încă şi mai mare să fiu prinţesă tot timpul fără ca nimeni s-o ştie.”Ce mai rămâne de facut? Să te comporţi ca o prinţesă adevărată!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu